FRUCTUL OPRIT

Mi-e dor
de aburul trupului tau.

Ca-n ziua dintai
ne-am purtat privirea pe ape
spre plamada proaspata a lumii.
Rasuflet fierbinte al lutului,
ne cautam printre pomi,
intre pasari,
in ierburi.
Cand ridicam pivirea,
suradea printre frunze
fructul oprit.
Eu l-am rupt.
Si buzele tale au supt
muscatura din poama.
Dulce le-a fost intalnirea
in miezul durut.
Crengile toate ti s-au inclinat
in rugab lor verde.

In aburul trupului tau mi se pierde
primul sarut.

VERONICA PORUMBACU