DRAGOSTE

Sufletul meu era o rochie albastru-deschis de culoare cerului; am lasat-o pe-o stanca,pe tarm, si-am venit la tine goala ca o femeie, Si ca o femeie m-am asezat la masa ta , am baut vin cu tine si am sorbit din parfumul de roze. M-ai gasit frumoasa,mi-ai spus ca m-asemuiam unei fiinte vazute in vis, am uitat totul,am uitat copilaria,caminul, nu-ti stiam decat mangaierile ce ma tineau prizoniera. Si tu ai luat surazand o oglinda si m-ai rugat : priveste-te-n ea! Am vazut ca umerii mei erau facuti din pulbere si cadeau in pulbere, am vazut ca frumusetea imi era bolnava si nu voia decat sa dispara. O,strange-ma tare in brate,atit de tare incat sa nu-mi mai trebuiasca nimic altceva.